Ep. 1 Întâlniri somatice – Felicia Simion

Am simtit nevoia unei călătorii printre oameni, locuri si simturi. Asa ca m-am hotărât să încep o serie specială de Intalniri Somatice.

Aceste întâlniri nu sunt doar despre a sta față în față și a discuta, ci despre a conecta simțurile cu frumusețea și povestea din spatele omului. Împreună cu invitații mei, oameni dragi sufletului meu, vom încerca să găsim o conexiune profundă cu mediul înconjurător și cu emoțiile pe care le transmite pasiunea lor. Prima întâlnire este cu Felicia Simion, o fotografă talentată și pasionată a naturii. De data aceasta, am decis să inversam rolurile, s-a lasat pozata de mine si impreună, am explorat cum văzul, mirosul, auzul, gustul și atingerea pot fi strâns legate de artă fotografică.

Vom explora împreună cum văzul, mirosul, auzul, gustul si atingerea pot fi adânc legate de arta fotografică. Voi căuta să înțeleg cum aromele naturii îi influențează cadrele și cum sunetele o inspiră să surprindă momente speciale. Vreau să descopăr cum fiecare textură, mișcare și detaliu captează emoții ce pot fi apoi simțite și văzute de privitori. Prin acestă întâlnire somatică, ne dorim să aducem fotografia în afara imaginilor, să o trăim și să o simțim în fiecare celulă a ființei noastre.

1. Văzul:

Măriuca: Cum te conectează privirea cu frumusețea naturii, a oamenilor, a locurilor și cum reușești să surprinzi detaliile fascinante ce încântă ochii privitorilor?

Felicia: Cred că este vorba despre intuiție, dar și de repetiție. Fotografiez de peste 14 ani și nu mi-a fost dat să mă satur. Merg adesea după instinctul ochiului fotografic, pe care mi l-am format de-a lungul timpului. Fotografia presupune continuă decupare, continuă selecție și curatoriere. Practic, curatoriez propria viață în imagini, o compun și o descompun, aleg să văd ceea ce îmi aduce sens.

Prin faptul că privesc, simt că trăiesc. Mă identific adeseori cu modul în care privesc. Fotografia mă conectează la Prezent, la natură, la oameni, la mine însămi. Este o revelare și o revelație constantă. Mă obosește, dar mă și hrănește.

2. Mirosul:

M: Cum îți învăluie mirosul obiectivul aparatului foto și cum îl faci să danseze suav în fotografii, dând viață unor amintiri olfactive ce încântă privitorii? Mă întreb dacă poți surprinde mirosul în imagini?

F: Iubesc să mă înconjor de frumos. Spre exemplu, sfârșitul primăverii și începutul verii, când teiul explodează în București, este o perioadă de încântare pentru mine. De multe ori, mi-ar plăcea să surprind mirosul în fotografii. Apelez atunci la puterea detaliului, a texturii, sau a amintirilor care ne leagă de un anumit miros. Așa simt că pot crea fotografii olfactive, care transpun privitorul într-o stare de contemplare, de (re)devenire.

3. Auzul:

M: Cum îți culegi răsăriturile și amurgurile muzicale și cum faci că fotografiile tale să înfățișeze o simfonie vizuală pentru privitori? Cum se aude foșnetul frunzelor prin obiectivul camerei?

F: Culoarea este un element extrem de important pentru mine. Partea de după fotografiere, cea de prelucrare a imaginii, este esențială – ador să mă joc cu nuanțele, să mă pierd în puzderia de culori, să le sucesc și să le resucesc, închegând astfel atmosfera poveștilor pe care le transpun vizual. Privesc adesea fotografia ca pe o partitură goală. Aleg elementele care o compun, creez acorduri noi, nasc prezență din absență.

Cât despre foșnetul frunzelor, el se aude ca o toamnă eternă. O după-amiază răcoroasă de octombrie, într-o pădure umbrită și razele soarelui licărind printre crengi. Pașii mei desculți și o tihnă pe care doar aparatul, aproape devenit invizibil, o poate surprinde.

4. Gustul:

M: Ce arome fascinante descoperi în călătoriile tale fotografice și cum îți place să le împletești subtil în fotografiile tale, aducând savoarea frumuseții văzute? Ce gust are pasiunea ta, fotografia?

F: Oh, aș putea să descriu la infinit aromele pe care le-am trăit și le-am surprins prin fotografie: sarea din deșertul Uyuni din Bolivia, acrișorul portocalelor din casa bunicii, dulceața din toate fotografiile cu flori pe care le-am făcut… Toate revin în mintea mea ca niște flashback-uri gustative care mă îmbie și mă transpun înapoi în timp și spațiu.

Fotografia are gust de lavandă și de trandafiri. De vechi și de nou. De ieri, de azi, de mâine. Gust viu, gust de izvor de apă rece. Fotografia îmi ține de cald iarna și mă răcorește vara. E atot-vindecătoare.

5. Atingerea:

M: Ce texturi și senzații tactile fascinante descoperi în perindarile tale și cum le integrezi în fotografiile tale, oferindu-le privitorilor o îmbrățișare vizuală? Cum se simte aparatul foto în palme atunci când surprinzi povești de viață în imagini?

F: Apă, nisip, frunze, aer, foc, gheață, piatră, lemn, metal… le-am atins și le-am trăit pe toate prin fotografie. Am cunoscut și m-am lăsat cunoscută de toate elementele pământului. Am depășit frici și am atins culmi – la propriu – pe care nu credeam că le voi atinge. Fotografia mă ține trează. E pură adrenalină de multe ori.

Iar aparatul foto… cred că se află într-o simbioză cu palmele mele. Deși lucrează, se odihnește în ele. Încerc să nu-l obosesc, ci să-l folosesc cu inima. Aparatul mă știe și eu îl știu pe el. E ca un organ în plus pe care mi l-a oferit viața.

6. Intuiția:

M: Cum te ghidează intuiția în alegerea momentelor unice și a subiectelor care prind viață în fotografiile tale, făcând că fiecare cadru să transmită o poveste autentică?

F: Intuiția este prietena mea cea mai grozavă. Mă ajută să descopăr acele subiecte care contează cu adevărat pentru mine, mă duce în locurile potrivite, la momentele potrivite. E un ghid interior care mă hrănește perpetuu cu inspirație și dorință de adevăr. Mi-am educat ochiul în așa fel încât fac fotografii clipind, uneori nici nu mai simt nevoia de aparat.

Prin intuiție, cunosc. Iar prin cunoaștere, sunt.

#IntalniriSomatice #Fotografie #SimțuriȘiArtă #ExplorareHolistică #ConexiuneCuNatura #CălătorieÎnFrumusețe